CONSULTATII:

1)SPITALUL CLINIC DE URGENTA"GRIGORE ALEXANDRESCU"- PROGRAM POLICLINICA DR TOPOR:
MARTI:11-13
JOI:17-19
2)DELTA PRO MEDICAL: LUNI 18-20 ( programari la nr de tel 0316208090 )

luni, 13 iunie 2011

MEGACOLON partea a II-a

Dezvoltarea embriologică a colonului stâng şi rectului

Intestinul se dezvoltă din tubul digestiv primitiv, de origine endodermală. În săptamâna  a patra de viaţă intrauterină, tubul, cu un calibru uniform, aşezat în plan mediosagital, nu comunică dorsal cu nici un organ, prezentând pe toată lungimea sa un mezenter care îl menţine la peretele dorsal al trunchiului, iar ventral comunică cu vezicula ombilicală prin canalul vitelin, pe această faţă prezentând un mezenter parţial. În raport cu originea canalului vitelin, intestinul este împărţit într-un segment superior, cranial de această origine şi un unul inferior, situat caudal. Din segmentul superior se vor diferenţia duodenul, jejunul şi cea mai mare parte din ileon, iar din segmentul inferior restul ileonului şi colonul cu segmentele sale. Începând din săptămâna a cincea de viaţă intrauterină intestinul începe să crească în lungime şi datorită acestui proces, într-o prima etapă, imediat după pilor, se curbează dorsal, până ajunge la peretele dorsal al trunchiului. Mai caudal, formează o nouă ansă mare, concavă dorsal, (ansa ombilicală) al carei vârf este situat în dreptul ombilicului, la locul de inserţie al canalului vitelin. Ansa ombilicală are două ramuri aproape paralele între ele, între ramuri pătrunzând mezenterul a cărui margine intestinală s-a alungit. Ramura superioară este descendentă ventral şi caudal iar cea inferioară ascendentă dorsal şi cranial. Aceasta din urmă, când ajunge aproape de peretele dorsal al trunchiului, se flecteaza brusc în sens caudal, formând flexura colică prezumptivă stângă; de la acest nivel începe porţiunea terminală a intestinului fixată la perete printr-un mezou scurt ce se întinde până la anus.
Modificarile care duc la aşezarea în poziţie definitivă a segmentelor intestinului, precum şi formarea mezourilor şi fasciilor de coalescenţă sunt explicate de aşa-zisa “mişcare de rotaţie” schematizată de Fredet, în realitate consecinţa inegalităţii de creştere a segmentelor tubului intestinal primitiv. Ramura superioară a ansei ombilicale are un ritm de creştere accelerat, iar datorită spaţiului redus al cavitaţii abdominale, formează o serie de convolute care, în virtutea gravitaţiei şi greutăţii cad într-un plan inferior ramurii ascendente (viitorul colon transvers). Numărul convolutelor crescând, ele nu mai au loc în cavitatea abdominală ocupată în această etapă de către ficat, şi pătrund, cu excepţia ramurii ascendente, în diverticulul celomic al cordonului ombilical. Acest proces poartă numele de hernierea fiziologică a intestinului şi se produce în cea de a şasea săptămână, când acesta are o lungime de 4 mm. În săptămâna a zecea intestinul are o lungime de 30 mm. iar cavitatea abdominală a devenit încăpătoare ca urmare a alungirii pereţilor trunchiului, încetinirii ritmului de creştere al ficatului şi degenerescenţei mezonefrosului. Primele care reintră în cavitatea abdominală sunt ansele jejunale, la stânga liniei mediane, apoi cele ileale, la dreapta şi în cele din urma cecul. Ca urmare a presiunii exercitate de ansele intestinale, foiţa dreaptă a mezocolonului ascendent se alipeşte pe peritoneul parietal posterior primitiv cu care fuzionează formând fascia de coalescenţă Toldt I. Astfel, colonul ascendent, care era liber în cavitatea abdominală, prezentând un mezou, continuare a mezocolonului transvers, devine un organ secundar retroperitoneal. Acelaşi proces îl sufera şi colonul descendent, care va fi împins la stânga şi culcat pe peretele trunchiului. Foiţa stângă a mezoului său se acolează la peritoneul parietal posterior formându-se astfel fascia de coalescenţă Toldt II. Colonul sigmoid se găseşte la naştere în fosa iliacă dreaptă, ulterior luând poziţia definitivă. Tunica musculară apare iniţial în regiunea rectală şi se întinde spre joncţiunea ileocolică unde ajunge la embrionul de 16-20 mm. Prima care apare este musculatura circulară, în săptămâna a şaptea, iar apoi cea longitudinală care se organizează în cele trei tenii: mezenterica în luna a treia fetală, iar celelalte două în luna a patra. Sfincterul anal intern se va individualiza în luna a treia a vieţii fetale. Vilozităţile colonului dispar în luna a şasea fetală iar haustrele sunt vizibile din luna a şaptea. Plexul nervos mienteric se dezvoltă din celulele migrate de la nivelul crestelor neurale, colonizarea peretelui tubului digestiv realizându-se în sens craniocaudal. În săptămâna a şasea neuroblastele au migrat deja la nivelul esofagului, în săptămâna a şaptea se găsesc în stratul muscular circular al intestinului mijlociu, în săptămâna a opta la nivelul colonului transvers, iar în săptămâna a doisprezecea ajung în zonele cele mai distale ale tubului digestiv. Neuroblastele situate între cele două straturi ale muscularei proprii formează plexul mienteric Auerbach. În a treia şi a patra lună de gestaţie ele migrează către submucoasă, formând plexurile Henle, situat în partea cea mai profundă a muscularei proprii şi Meissner, situat în submucoasă. Aceste neuroblaste se vor matura progresiv, uneori pâna la vârsta de 2 (Smith) sau chiar 5 ani (Finch). La naştere intestinul gros are o lungime de circa 300cm., de şase ori mai scurt decât cel subţire.
Rectul se dezvoltă din toate cele trei foiţe embrionare: din endoderm se dezvoltă rectul pâna la nivelul liniei pectinee, din mezoderm toate mijloacele de susţinere şi aparatul sfincterian iar din ectoderm canalul anal de la linia pectinee pâna la tegumentele perineului. O porţiune dilatată, terminală, a intestinului primitiv numită cloacă serveşte ca rezervor comun pentru excreţia renala şi fecală: în cloacă, cranial şi posterior, se deschide intestinul iar cranial şi anterior canalul allantoidian, locurile de vărsare ale acestor două formaţiuni fiind separate printr-o masă mezenchimatoasă, septul urorectal. În săptămâna a şasea septul ajunge la nivelul membranei cloacale pe care o împarte în membrana urogenitală, anterior, şi membrana anală, posterior, aceasta din urmă mărginind canalul anorectal spre exterior. Proliferarea mezenchimului în jurul membranei anale ridică ectodermul încât membrana rămâne într-o depresiune a acestuia (proctodeum). În săptămâna a noua, când membrana anală dispare, proctodeumul va forma treimea inferioară a canalului anal.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu